← înapoi la căutare

nașă

/'na.ʃə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din naș.

Definiții

persoană care ține în brațe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia respectivă.
nună.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	nașă	nașe
genitiv-dativ	nașei	nașelor
vocativ	nașo	nașelor
articulat	nașa	nașele

Proverbe & zicători

„Bucatele fura bune, dar n-a știut nașa a le pune.”Mâncare și băutură Familie
„Cu sluta în vatră casa ajunge să fie cu nasa prin pod”Femeie și bărbat
„Bucatele fură bune, dar nu a știut nașa să le”
„Numai odată vede nașa ceea a finului”Familie
„Nașa știe, nașa să vie”Familie
„Mi-arse hicatul (trâ nâsă)”Sănătate și boală
„Ișido lângre în lume nu-aduce cu năsă mârtea”Moarte
„Mi-arse hicatul (trâ nâsă).”Sănătate și boală

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică