nălucă
/nə'lu.kə/Etimologie
Din a năluci (derivat regresiv).
Definiții
- ființă fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire; (spec.) strigoi.
- (adverbial, pe lângă verbe de mișcare) foarte repede.
- imagine fugară și înșelătoare, închipuire deșartă; iluzie, himeră, năluceală.
- imitație de peștișor, făcută din lemn sau din metal sclipitor, pe care o folosesc pescarii drept nadă artificială pentru peștii răpitori; (p.gener.) momeală, nadă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nălucă | năluci |
| genitiv-dativ | nălucii | nălucilor |
| vocativ | nălucă | nălucilor |
| articulat | năluca | nălucile |