muzică

Etimologie

Din latină musica < greacă μουσική (τέχνη) ("(arta) muzelor").

Definiții

1. arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică.
2. știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului și al armoniei.
3. (adesea fig.) creație componistică, melodie, cântec; p. ext. executare sau audiere a unei compoziții muzicale.
4. orchestră.

Exemple

• Muzica se aude până departe.

Declinare

Sinonime: 1: (muz.) cântare, 3: cântec

Etimologie

Din muzică.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru muzică.