muta

Etimologie

Din latină mūtāre.

Definiții

1. (v.tranz. și refl.) a (se) mișca din locul în care se găsește și a (se) așeza în alt loc.
2. a (se) transfera dintr-un serviciu în altul.
3. (v.refl.) a se stabili (cu locuința) în alt loc, a-și schimba domiciliul.
4. (v.tranz.) (înv. și pop.) a înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva).
5. a schimba cursul, direcția.
6. (la jocul de șah) a efectua o mutare.
7. (argou, intl.) (v.tranz.) a ucide, a omorî.
8. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru muta.

Exemple

• Se mută dintr-un loc în altul.
• S-a mutat cu serviciul la Ploiești.
• S-a mutat în alt oraș.
• Să-ți muți gândurile cu privire la...

Declinare

Sinonime: 1: (se) deplasa, (se) strămuta, (înv. și reg.) (se) petrece, (fam.) (se) trambala; mișca, 2: (se) permuta, (se) strămuta, (se) transfera, (înv.) (se) premutarisi, 3: (reg.) se coltosi, 4: schimba, (înv. și reg.) strămuta

Etimologie

Din latină mutus, muta, mutum.

Definiții

1. (despre oameni; adesea substantivat) care nu poate vorbi, care este lipsit de facultatea vorbirii.
2. (despre acțiuni, atitudini ale omului) care se face, se petrece în tăcere, care nu se exprimă prin cuvinte.
3. care nu vrea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări; (p.ext.) căruia nu-i place să vorbească (mult), care este tăcut din fire, taciturn.
4. (adverbial) fără zgomot.
5. (p.ext.) (despre elemente ale naturii etc.) tăcut, liniștit.

Definiții

1. persoană care nu poate vorbi, care este lipsită de facultatea vorbirii.
2. (reg.) om slut; om nepriceput, prost, nătâng.

Declinare

Etimologie

Din muta.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru muta.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru muta.