(v.tranz. și refl.) a (se) mișca din locul în care se găsește și a (se) așeza în alt loc.
a (se) transfera dintr-un serviciu în altul.
(v.refl.) a se stabili (cu locuința) în alt loc, a-și schimba domiciliul.
(v.tranz.) (înv. și pop.) a înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva).
a schimba cursul, direcția.
(la jocul de șah) a efectua o mutare.
(argou, intl.) (v.tranz.) a ucide, a omorî.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru muta.
mut — adjectiv
(despre oameni; adesea substantivat) care nu poate vorbi, care este lipsit de facultatea vorbirii.
(despre acțiuni, atitudini ale omului) care se face, se petrece în tăcere, care nu se exprimă prin cuvinte.
care nu vrea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări; (p.ext.) căruia nu-i place să vorbească (mult), care este tăcut din fire, taciturn.
(adverbial) fără zgomot.
(p.ext.) (despre elemente ale naturii etc.) tăcut, liniștit.
mut — substantiv
persoană care nu poate vorbi, care este lipsită de facultatea vorbirii.
(reg.) om slut; om nepriceput, prost, nătâng.
mut — verb
forma de persoana a I-a singular la prezent pentru muta.
forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru muta.