verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză mirer.
Definiții
- (v.refl.) (franțuzism înv.) a se privi în sau ca într-o oglindă.
- (v.refl. și tranz.) a fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri.
- (v.refl.) a-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația.
- (v.refl.) a nu-și da seama, a se întreba.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mira.
Exemple
- Mă mir ce-mi spui; să nu te miri dacă...
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mira | mirau |
Sinonime: se oglindi, se reflecta, 1-2: (se) nedumeri, (înv.) (se) ciudi, (se) divi, (se) scăndălisi, 3: se întreba
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din slavă (veche) miro.
Definiții
- untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mir | miruri |
| genitiv-dativ | mirului | mirurilor |
| vocativ | mirule | mirurilor |
| articulat | mirul | mirurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru mira.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru mira.