← mir (toate sensurile)

Definiția cuvântului „mir”

mir — verb

  1. (v.refl.) (franțuzism înv.) a se privi în sau ca într-o oglindă.
  2. (v.refl. și tranz.) a fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri.
  3. (v.refl.) a-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația.
  4. (v.refl.) a nu-și da seama, a se întreba.
  5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mira.

mir — substantiv

  1. untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină.

mir — verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru mira.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru mira.