mintie
Etimologie
Din sârbocroată mantija.
Definiții
- (reg.) haină lungă, de obicei îmblănită.
- anteriu (preoțesc).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mintie | mintii |
| genitiv-dativ | mintiei | mintiilor |
| vocativ | mintie | mintiilor |
| articulat | mintia | mintiile |