← înapoi la căutare

mandră

/'man.drə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din neogreacă μάντρα (mántra „gard”).

Definiții

  1. îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmandrămandre
genitiv-dativmandreimandrelor
vocativmandromandrelor
articulatmandramandrele

Sinonime: mămăligă, ostreț, stână, târlă

mândră

/'mɨn.drə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din mândru.

Definiții

  1. (pop.) persoană pentru care cineva de sex opus simte o afecțiune deosebită; dragă, iubită.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmândrămândre
genitiv-dativmândreimândrelor
vocativmândromândrelor
articulatmândramândrele

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică