mare

/'ma.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină mare, maris.

nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; (p.ext.) ocean.
(fig.) suprafață vastă; întindere mare; imensitate.
(fig.) mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare.

/mə'ri.e/

substantiv?gen feminin

Din mare + sufixul -ie.

(înv.) (urmat de un adj.pos. sau de un pron.pers.) termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate.
situație înaltă, rang, demnitate, putere.
slavă, onoare, cinste, glorie.
îngâmfare, trufie, mândrie, fală.

/məˈriː/

verb?

Din mări.

„Ca stelele cerului și ca nisipul mării.”Natură Bani și avere
„Când ești în luciul mării și tună, anevoie o să scapi de furtună.”Natură Noroc și soartă
„Mărgăritarul stă în fundul mării, și murdăria plutește pe deasupra apei.”Natură Înțelepciune și prostie
„Cu mai marii tăi nu întinde vorbă lungă. Cu cei bogați nu-ți măsura punga.”Vorbă și tăcere Bani și avere
„Ca stelele cerului și ca nisipul mării”Natură
„Când ești în luciul mării și tună”Natură
„Mărgăritarul stă în fundul mării și mortăciunea plutește”Înțelepciune și prostie
„Ca nisipul mării”Natură
„Cu mai marii tăi nu întinde vorbă lungă”Vorbă și tăcere
„Un nebun o pietricică în fundul mării aruncă”Înțelepciune și prostie Natură
„Ca spuma ce se face pe țărmurile mării, când valurile bat”Natură
„Un nebun o pietricică în fundul mării”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică