mănăstire
/mə.nəs'ti.re/Etimologie
Din neogreacă μαναστήριον (manastírion, "celula eremitului"), parțial prin intermediul slavă manastyrĭ. Confer latină monasterium.
Definiții
- instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere, călugări sau călugărițe; p. restr. biserică a unei astfel de instituții religioase; locaș unde serviciul divin este oficiat de călugări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mănăstire | mănăstiri |
| genitiv-dativ | mănăstirii | mănăstirilor |
| articulat | mănăstirea | mănăstirile |
Sinonime: catedrală