mânz

/mɨnz/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Origine disputată. Probabil de la un iliric *mandus sau *manzus, corespunzător latină mannus („căluț, ponei”), confer Mesapi Jupiter Menzana căruia i se sacrificau caii și cuvântul trac mezenai. Confer albaneză mës, aromână mãndzu și italiană manzo.

Definiții

(zool.) puiul (de sex masculin al) iepei.
(zool.; reg.) puiul măgăriței.
(fam.) epitet dat unui copil sau unui tânăr (zburdalnic, plin de vioiciune).

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	mânz	mânji
genitiv-dativ	mânzului	mânjilor
vocativ	mânzule	mânjilor
articulat	mânzul	mânjii

Proverbe & zicători

„Nici cât te-ai mânji la un ochi.”Timp
„Când îți dai, îi fată iapa; când îi ceri, îi moare mânzul.”Bani și avere Animale
„Degeaba faci mânz, dacă nu-i ești să-l mănânce.”Muncă și lene Animale
„Umblă mânz după iapă.”Animale
„A făcut un mânz mort.”Animale
„A cui e iapa e și mânzul”Familie Bani și avere
„Mânzul, când îi lipsește muma, începe a striga”Familie Animale
„Mai bine îl făcea ma-sa un mânz și-l mânca lupii”Familie Animale
„A lua mânz pre cineva”Animale
„A se ține mânz de cineva”Animale
„A umbla (bate) calea mânzului”Animale
„Nici cât te-ai mânji la un ochi”Timp
„A umbla mânz după iapă”Dragoste și iubire Familie
„Degeaba faci mânz, dacă nu-i lup să-l”Animale
„Umblă mânz după iapă”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică