mângâiere

/mɨn.gɨˈje.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a mângâia.

„Mângâierea săracului e moartea.”Moarte Bani și avere
„Mângâiere de om bolnav”Sănătate și boală
„Mângâierea ușurează orice necaz pătimești”Înțelepciune și prostie
„Mângâierea cea mai mare, la cel ce cade în cea mai mare”Înțelepciune și prostie
„Cea mai mare mângâiere, când împreună se jelesc”Prietenie și dușmănie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică