lămâie

/lə'mɨ.je/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din neogreacă λεμόνι (lemóni) < persană لیمو (limu).

fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine.

Sinonime: (rar) limonie

„Unii gustă din lămâie și altora li se strepezesc dinții.”Mâncare și băutură Noroc și soartă
„Unii gustă din lămâie și altora li se strâmbă dinții”Noroc și soartă
„Lămâia după ce o storci, coaja o arunci jos”Bani și avere
„Să nu storci lămâia în nas cuiva, ca și ție apoi”Vorbă și tăcere
„A stoarce cuiva lămâia în nas”Minciună și înșelăciune
„La masă Grecul are lămâie”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică