liman
/liˈman/Etimologie
Din turcă liman (Roesler 571; Șeineanu, II, 237; Meyer 244; Lokotsch 1321; Berneker 721; Vasmer, II, 42), din greacă λιμήν (limḗn), confer neogreacă λιμάνι (limáni), bulgară, ruteană, rusă лиман (liman). Derivare directă din greacă (Murnu 31; Roesler) nu este posibilă.
Definiții
- țărm, mal; (înv.) port.
- (fig.) adăpost, refugiu.
- lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | liman | limanuri |
| genitiv-dativ | limanului | limanurilor |
| vocativ | limanule | limanurilor |
| articulat | limanul | limanurile |