lăsa

Etimologie

Din latină laxare.

Definiții

1. (v.tranz.) a da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns.
2. (v.tranz.) (spec.) a da drumul să cadă; a lepăda.
3. (v.tranz.) a pune, a depune ceva undeva.
4. (v.tranz.) a permite, a îngădui, a admite, a nu opri; (spec.) a accepta ca cineva sau ceva să rămână într-o anumită stare, într-o anumită situație, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a întrerupe ceva.
5. (v.refl.) a-și îngădui o anumită ținută.
6. (v.tranz.) a nu face ceva imediat, a amâna; a aștepta, a păsui.
7. (v.tranz.) a se îndepărta de cineva sau de ceva, a părăsi (plecând); (p.ext.) a nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva.
8. (v.tranz.) a nesocoti; a omite, a elimina, a trece cu vederea.
9. (v.intranz.) (la imper., urmat de o propoziție care cuprinde o concesie, o îngăduință sau o amenințare) așteaptă să vezi!
10. (v.tranz.) (despre facultăți fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzează prin folosință) a nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decât într-o mică măsură).
11. (v.tranz.) (despre dureri) a înceta, a trece.
12. (v.tranz.) (determinat prin „în urmă”; adesea fig.) a trece înaintea cuiva sau a ceva; a depăși, a întrece.
13. (v.refl.) a se dezbăra de un obicei rău, de un nărav.
14. (v.refl.) a renunța la o întreprindere proiectată.
15. (v.tranz.) a ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin moștenire.
16. (v.tranz.) a face să rămână, să persiste, să se mențină în urma sa; a degaja, a răspândi în urmă; a provoca, a pricinui.
17. (v.tranz.) a da o poruncă, a transmite o dispoziție (în momentul plecării, la despărțire); (despre divinitate) a rândui, a statornici, a hotărî.
18. (v.refl.) a merge la vale, a coborî o pantă.
19. (v.refl.) a se așeza pe ceva venind din zbor.
20. (v.refl.) (fig.) (despre întuneric, ger, căldură etc.) a începe, a se produce, a veni.
21. (v.tranz.) a da (mai) jos; a coborî, a apleca.
22. (v.intranz.) a reduce din preț, a vinde mai ieftin; a ieftini.
23. (v.refl.) a se îndoi, a se apleca (sub o povară); a se așeza; a se culca.
24. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lăsa.

Declinare

Etimologie

Din verbul a lăsa.

Definiții

1. faptul de a lăsa.

Declinare

Definiții

1. (despre obiecte) căruia i s-a dat drumul sau a fost scăpat din mână.
2. la care s-a renunțat, care a fost părăsit.
3. (despre bunuri) care a fost primit ca moștenire.
4. (despre mirosuri, căldură etc.) care a rămas în urma cuiva sau a ceva, care a fost degajat de cineva sau de ceva.
5. (despre întuneric, ger, căldură) care s-a statornicit undeva.
6. care a fost coborât, care a fost dat mai jos.
7. încovoiat.

Etimologie

Din lăsa.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru lăsa.