joace

/ˈʒo̯a.ʧe/

verb?

Etimologie

Din juca.

Definiții

forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru juca.
forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru juca.

joacă

/ˈʒo̯a.kə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Derivat regresiv din verbul a (se) juca.

Definiții

joc, distracție (copilărească).

Exemple

N-a fost de cât o joacă de copii.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	joacă	joace
genitiv-dativ	joacei	joacelor
articulat	joaca	joacele

Sinonime: joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbânț, zburdă; amuzament

Proverbe & zicători

„Dacă-i copil, să se joace, dacă-i cal, să tragă, dacă-i popă, să citească.”Muncă și lene
„Cu mâna plină de cozi, cine nu știe să joace.”Muncă și lene Vorbă și tăcere
„Dacă e copil, să se joace”Familie
„Cine a plătit, acela să și joace”Bani și avere Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică