iubire

/juˈbi.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din verbul a iubi.

faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană; relații de dragoste.
sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva.

Sinonime: 1: amor, dragoste, (înv. și reg.) iboste, (înv.) libov, 2: iubit, dragoste, patimă

Antonime: ură

„Rara întâlnire e mai cu iubire.”Dragoste și iubire Prietenie și dușmănie
„Iubirea trece prin apă, nu-i e frică că se îneacă. Urâtul trece pe sec și strigă: mă 'nnec, mă 'nnec!”Dragoste și iubire
„Nu-i sâmbătă fără soare, nu-i muiere fără iubire”Femeie și bărbat Dragoste și iubire
„Iubirea trece prin apă”Dragoste și iubire
„Iubirea peste măsură”Dragoste și iubire
„Fără mânie nu-i iubire”Dragoste și iubire
„Iubirea mojicească e ca gluma câinească”Dragoste și iubire
„Că iubirea e din pară”Dragoste și iubire
„Iubire din ochi”Dragoste și iubire
„Iubirea de muncă, avere îți bagă în pungă”Muncă și lene Bani și avere
„Iubirea este singura formă de cunoaștere totală a celuilalt.”Dragoste și iubire — din proză
„Iubirea adevărată e o stare de grație.”Dragoste și iubire
„Iubirea este un cuvânt prea mic pentru ceea ce simt.”Dragoste și iubire Vorbă și tăcere
„Iubirea aproapelui este singura cale spre Dumnezeu.”Dragoste și iubire — citat atribuit

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică