← înapoi la căutare

isprăvi

/is.prə'vi/

verb?

Etimologie

Din slavă (veche) ispraviti.

Definiții

(v.tranz. și refl.) a duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza.
(v.tranz.) a face să se prăpădească, să dispară.

Exemple

S-a isprăvit cu el.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	isprăvea	isprăveau

isprăvit

/is.prə'vit/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din a isprăvi.

Definiții

faptul de a (se) isprăvi; sfârșit.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	isprăvit	isprăvite
genitiv-dativ	isprăvitului	isprăvitelor
vocativ	isprăvitule	isprăvitelor
articulat	isprăvitul	isprăvitele

Proverbe & zicători

„S-a isprăvit de moară.”Bani și avere
„Când a dat (s-a pus pe) fugă, atunci s-a isprăvit”Timp
„Când a dat să fugă, atunci s-a isprăvit pământul”Timp
„A murit că i s-a isprăvit zilele”Moarte
„Orbul când dă de perete socotește că s-a isprăvit”Înțelepciune și prostie
„S-a isprăvit de moară”Bani și avere
„S-a mântuit (isprăvit) socoteala”Bani și avere
„Popa nu are nimic isprăvit”
„S-a isprăvit iapa de belit”Animale
„S-a isprăvit de mâră”Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică