← înapoi la căutare

ion

/jon/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din franceză ion.

Definiții

atom, moleculă sau grupare de atomi care are un exces de sarcină electrică pozitivă sau negativă.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	ion	ioni
genitiv-dativ	ionului	ionilor
vocativ	ionule	ionilor
articulat	ionul	ionii

Proverbe & zicători

„Pân's-o dumiri Ion/ Ară plugul un pogon.”Muncă și lene Timp
„Ce n-a învățat Ionică nu mai învață Ion.”Timp Înțelepciune și prostie
„Doar nu mă cheamă nea Ion!”Vorbă și tăcere
„A vorbit și nea Ion”Vorbă și tăcere
„Asta moș Ion o știe”Înțelepciune și prostie
„Ce n-a învățat Ioniță nu mai învață Ion”Înțelepciune și prostie
„Moș Ion știe, el să vină să spună”Vorbă și tăcere
„Vorbește și nenea Ion”Vorbă și tăcere
„Ion, Ion”
„Tot Ion mă cheamă”
„Ion, Ion, Ion”
„A fi nea Ion”
„Care-i cu ion, neca fi a casa”Familie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică