← înapoi la căutare

iță

/'i.ʦə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină licia (pluralul lui licium).

Definiții

dispozitiv la războiul de țesut, format dintr-o ramă dreptunghiulară pe care sunt fixate sârme sau sfori paralele, prin ochiurile cărora trec firele de urzeală pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	iță	ițe
genitiv-dativ	iței	ițelor
vocativ	iță	ițelor
articulat	ița	ițele

Proverbe & zicători

„S-au încurcat ițele.”Înțelepciune și prostie
„A încurca ițele cuiva.”Înțelepciune și prostie
„A fi în patru ițe.”Înțelepciune și prostie
„Zdranga, zdranga ițele”
„Printre ițe și fuscei”Muncă și lene
„Când se schimbă ițele”Timp
„Dacă-și încurcă ițele”Vorbă și tăcere
„I-au țesut ițele”Vorbă și tăcere
„S-au încurcat ițele”Vorbă și tăcere
„A încurca ițele cuiva”Vorbă și tăcere
„A fi (cam) în patru ițe”Vorbă și tăcere
„A se schimba ițele”Timp
„Când s-ar țese pânza în drum fără ițe”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică