hatâr
/ha'tɨr/Etimologie
Din turcă hatir.
Definiții
- (pop. și fam.) plăcere, poftă, plac.
- favoare, concesie; serviciu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hatâr | hatâruri |
| genitiv-dativ | hatârului | hatârurilor |
| vocativ | hatârule | hatârurilor |
| articulat | hatârul | hatârurile |