← înapoi la căutare

hârb

/hɨrb/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din bulgară хърбeл (hărbel).

Definiții

(pop.) ciob, spărtură.
vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; (p.gener.) orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat.
(fig.) om bătrân, bolnav, neputincios.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	hârb	hârburi
genitiv-dativ	hârbului	hârburilor
vocativ	hârbule	hârburilor
articulat	hârbul	hârburile

Proverbe & zicători

„Râde hârbul de oala spartă.”
„Sade hârbul în drum și râde de cei ce trec.”Înțelepciune și prostie
„Râde ciobul de hârb.”Vorbă și tăcere
„Și-a găsit hârbul capacul, tigva dopul și lelea bărbatul.”Familie
„Șade hârbul în cale și râde de oale.”Vorbă și tăcere
„Râde hârbul de ciob.”Vorbă și tăcere
„Îmi zici hârb, îți zic ciob.”Vorbă și tăcere
„Râde ciobul de hârb”Vorbă și tăcere
„Și-a găsit hârbul capacul, tigva dopul și lelea”Familie Femeie și bărbat
„Șade hârbul în drum și râde de oală!”Vorbă și tăcere
„Râde hârbul de ciob”Vorbă și tăcere
„Râde hârbul de oala spartă”Vorbă și tăcere
„Îmi dici hârb, îți zic ciob”Vorbă și tăcere
„Zi-mi hârb, până nu-ți zic ciob”Vorbă și tăcere
„A fi hârb”Sănătate și boală

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică