găleată
/gəˈle̯a.tə/Etimologie
Din latină galleta.
Definiții
- vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară, cu toartă, folosit pentru transportul (și păstrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; conținutul acestui vas; căldare.
- veche măsură de capacitate pentru lapte, cereale etc., a cărei valoare a variat în timp, pe regiuni și pe substanțe; conținutul acestei măsuri.
- dijmă în grâne care se percepea în evul mediu, în țările române.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | găleată | găleți |
| genitiv-dativ | găleții | găleților |
| vocativ | găleată | găleților |
| articulat | găleata | gălețile |