găina
/gə.iˈna/Etimologie
Din găinaț (derivat regresiv).
Definiții
- (v.refl.) (despre păsări) a-și lepăda găinațul; a se găinăța.
- (v.intranz.) (rar; despre oameni) a lâncezi; a boli.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | găina | găinau |
găinaț
/gə.iˈnaʦ/Etimologie
Din latină (stercus) gallinaceum.
Definiții
- excremente de pasăre.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | găinaț | găinațuri |
| genitiv-dativ | găinațului | găinațurilor |
| vocativ | găinațule | găinațurilor |
| articulat | găinațul | găinațurile |
găinăța
/gə.i.nə'ʦa/Etimologie
Din găinaț.
Definiții
- (v.refl.) (despre păsări) a se găina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | găinăța | găinățau |
Proverbe & zicători
- „Cu un găinaț de cioară nu se spurcă Dunărea.”Natură
- „Plopul înălțat e găinat de toate ciorile.”Natură
- „Numai cu un găinaț de cioară marea nu se spurcă”Natură
- „Om verde ca găinațul gâștei”Înțelepciune și prostieAnimale
- „A se duce unde s-a găinat cioara întâi”Timp
- „Vede găinatul și i se pare grăunte de caș”Minciună și înșelăciune
- „Cu un găinaț de cidră nu se spurcă Dunărea”Natură
- „Român verde ca găinațul gâștei”Animale
- „Plopul înălțat, e găinat de toate ciorile”Natură
- „Numai cu un găinaț de cioară marea nu se spurcă.”Natură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică