gând
/gɨnd/Etimologie
Din maghiară gond.
Definiții
- proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare.
- închipuire, imaginație, fantezie; inspirație.
- loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie.
- intenție, plan.
- convingere, părere.
- voie, dorință, plac.
Exemple
- Îi treceau multe gânduri prin cap.
- Gândul îl purta departe.
- I-a ieșit din gând.
- A venit cu gând bun.
- Toate s-au făcut după gândul lui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gând | gânduri |
| genitiv-dativ | gândului | gândurilor |
| vocativ | gândule | gândurilor |
| articulat | gândul | gândurile |