gresa

/gre'sa/

verb?

Etimologie

Din franceză graisser.

(v.tranz.) a unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi.

Caz	Singular	Plural
verb	gresa	gresau

„Însuratul de tânăr și mâncarea de dimineață n-au greș.”Familie Mâncare și băutură
„Cercarea greș n-are.”Înțelepciune și prostie
„A se greși în socoteli”Bani și avere
„Întrebarea n-are greș”Vorbă și tăcere
„Cercarea greș nare.”
„Întrebarea nare greș”Vorbă și tăcere
„Cercarea greș nare”

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică