grai

/graj/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din a grăi (derivat regresiv).

glas, voce.
facultatea de a vorbi.
limbă.
fel de a vorbi.
unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; (p.ext.) dialect.
rarvorbă, cuvânt.

/grə'i/

verb?

Din bulgară грая (graja), sârbocroată grájati.

Caz	Singular	Plural
verb	grăea	grăeau

„Pe cel furios în mânie, lesne îl supui, când dulce vei grăi lui, când vei tăcea de tot sau când vei fugi dinaintea lui.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Omul după grai, ca clopotul după sunet, îndată se cunoaște.”Vorbă și tăcere
„Graiul dulce mult aduce.”Vorbă și tăcere
„Să stăm strâmb și să grăim drept.”Vorbă și tăcere
„Cei înțelepți graiul în inimă îl au, iar cei nebuni inima în gură o au.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Limba boului e mare, dar nu poate grăi”Vorbă și tăcere
„Dacă la păr mincinos, dară la grai tot mai vârtos?”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Până începem a grăi, putem a bâlbâi”Vorbă și tăcere
„A grăi curmeziș”Vorbă și tăcere
„A grăi îndărăt”Vorbă și tăcere
„Omul după grai, ca clopotul după sunet, îndată”Vorbă și tăcere
„Pe unde iese graiul, iese și sufletul”Vorbă și tăcere Moarte
„Graiul dulce”Vorbă și tăcere
„Graiul bun află loc bun.”Vorbă și tăcere Noroc și soartă
„Să stăm strâmb și să grăim (vorbim) drept”Vorbă și tăcere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică