glonț

/glonʦ/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Etimologie necunoscută.

„Nu te juca cu un pistol, dacă...(?) are glonț în încărcător.”Moarte
„Vorba de rău se duce ca glonțul, iar cea de bine abia se aude.”Vorbă și tăcere Natură
„Vorba rea se duce ca glonțul”Vorbă și tăcere
„Vorba de rău fuge ca glonțul, iar cea bună rămâne”Vorbă și tăcere
„Vorba de rău se duce ca glonțul”Vorbă și tăcere
„Vorba de rău fuge ca glonțul, iar cea”Vorbă și tăcere
„Vorba de rău se duce ca glonțul, și n'o”Vorbă și tăcere
„Vorba rea se duce ca glonțul.”Vorbă și tăcere Moarte
„Minciuna ca glonțul în apă se afundă și îndată ca frunza iese în undă.”Minciună și înșelăciune Natură Mâncare și băutură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică