ghem

/gem/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină *glemus (= glomus).

obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depănarea unor fire (de ață, de lână etc.).
al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor.
fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set.

„A se mântui ața de pe ghem.”Timp
„Cui îi ese din gură blestemul, îi cade în sân ca ghemul.”Vorbă și tăcere Noroc și soartă
„S-a făcut ghem ca ariciul”Animale
„Ghemul e mare, însă e mic cine l-a făcut”
„A se face ghem”
„A pus orbul să descâlcească ghemul”Înțelepciune și prostie
„Parcă i-a dat cu ghemul în cap”
„A se mântui ața de pe ghem”Timp

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică