frunze
/ˈfrun.ze/Etimologie
Din frunză.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru frunză.
frunză
/'frun.zə/Etimologie
Din latină frōndia.
Definiții
- (bot.) organ principal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol).
Exemple
- Creangă cu frunze verzi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | frunză | frunze |
| genitiv-dativ | frunzei | frunzelor |
| vocativ | frunzo | frunzelor |
| articulat | frunza | frunzele |
Sinonime: (pop.) foaie
Proverbe & zicători
- „Până ce rădăcina sănătoasă este, frunze și rod mult vei vedea.”Sănătate și boalăNatură
- „Taie frunze la câini.”Muncă și leneAnimale
- „Trăiește ca cucul în frunze.”AnimaleNatură
- „Până ce rădăcina sănătoasă este, frunze și rod mult”Natură
- „A trăi ca cucu 'n frunze.”Natură
- „Taie frunze la câini”Muncă și lene
- „Trăiește ca cucul în frunze”Natură
- „A trăi ca cucu 'n frunze”NaturăTimp
- „Toamna sună-n geam / Cu frunze de aramă.”NaturăTimp
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică