frumusețea
/fru.muˈse.ʦe̯a/Etimologie
Din frumusețe.
Definiții
- forma de singular articulat pentru frumusețe.
Din frumusețe.
Din frumos + sufixul -ețe.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | frumusețe | frumuseți |
| genitiv-dativ | frumuseții | frumuseților |
| vocativ | frumusețeo | frumuseților |
| articulat | frumusețea | frumusețile |
Sinonime: 1: mândrețe, splendoare, strălucire, (înv. și reg.) mândrie, 2-3: minunăție, minune, splendoare, (pop. și fam.) mândrețe, (Transilv.) mândrenie, (prin Ban.) mândrulenie
Antonime: hidoșenie, sluțenie, urâciune, urâțenie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică