← înapoi la căutare

frâu

/frɨw/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină frenum.

Definiții

totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna.
(fig.) (cu pl. frâne) conducere politică.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	frâu	frâie
genitiv-dativ	frâului	frâielor
vocativ	frâule	frâielor
articulat	frâul	frâiele

Proverbe & zicători

„Unde se găsește frâul se caută și calul.”Muncă și lene Animale
„Puneți frâu la gură și lacăt la inimă.”Vorbă și tăcere
„A-și pune frâu limbii.”Vorbă și tăcere
„Puneți frâu la gură și frâu la inimă.”Vorbă și tăcere
„Frâiele de aur nu fac mai bun calul.”Animale Bani și avere
„Și calul când cunoaște că prost călăreț el mâna, frâul”Animale
„Unde se găsește frâul, se cere și calul”Muncă și lene Animale
„A lăsa în frâul său”Animale
„La măgăriță bătrână, frâu poleit”Femeie și bărbat Animale
„Puneți frâu la gură și lacăt la inimă”Vorbă și tăcere
„Muierea cât de bună să n-o slăbești din frâu”Femeie și bărbat
„Muierea desfrânată e ca calul fără frâu”Femeie și bărbat Animale
„Îl strâng frâiele”Muncă și lene
„A-i da frâu”Vorbă și tăcere
„A ține de frâu”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică