fasole

/fa'so.le/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din neogreacă φασόλι (fasóli). Confer italiană fagiolo.

(bot.) (Phaseolus vulgaris) plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale, folosite în alimentație.
(p.ext.) păstaia fasolei, de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi.
(gastr.) mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole.

Sinonime: 1-2: (bot.) (Transilv., Maram. și Ban.) mazăre

„A rânji fasolea.”Mâncare și băutură — peiorativ - Cineva care râde necuviincios
„A rămâne de râs ca fasolea în ziua de Paști.”Vorbă și tăcere
„Se lovește ca fasolea în ziua de Paști.”Vorbă și tăcere
„Zece feluri de bucate, tot fasole mestecate.”Mâncare și băutură Bani și avere
„A da ca la fasole”Mâncare și băutură
„A beli fasolea”Muncă și lene
„Aruncă fasolea pe perete”
„Nu ți-e fasolea fiartă”Mâncare și băutură
„A rămâne de râs ca fasolea în ziua de Paști”Mâncare și băutură Noroc și soartă
„A se juca cu banii ca cu fasolea”Bani și avere
„În ziua de Paști s-a dus să vândă fasole”Bani și avere Mâncare și băutură
„A se juca cu banii ca cu fasolea (fasole)”Bani și avere
„Fierbe fasolea.”Mâncare și băutură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică