← înapoi la căutare

fapte

/ˈfap.te/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din fapt. Din faptă.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru fapt.
  2. forma de plural nearticulat pentru faptă.

fapt

/fapt/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină factum.

Definiții

  1. întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate.
  2. fenomen.
  3. acțiune săvârșită de cineva; faptă.
  4. (pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) început.
  5. (pop.; în superstiții) farmec, vrajă.

Exemple

  • Fapt istoric.
  • Fapte de limbă.
  • Faptul zilei.
  • În fapt de seară.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfaptfapte
genitiv-dativfaptuluifaptelor
vocativfaptulefaptelor
articulatfaptulfaptele

faptă

/'fap.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină facta (pluralul lui factum) devenit singularul feminin.

Definiții

  1. acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfaptăfapte
genitiv-dativfapteifaptelor
vocativfaptăfaptelor
articulatfaptafaptele

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică