verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz. și refl. recipr.) a avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | dușmănea | dușmăneau |
Sinonime: 1: se învrăjbi, (se) urî, (se) vrăjmăși, (pop.) (se) îndușmăni, (înv. și reg.) (se) pizmui, (înv.) (se) gilălui, (se) împerechea, (se) nenăvidi, (se) pizmi, (se) urgisi
Antonime: prieteni
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din turcă düşman < persană دشمن (došman).
Definiții
- persoană care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva.
- inamic (în război).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | dușman | dușmani |
| genitiv-dativ | dușmanului | dușmanilor |
| articulat | dușmanul | dușmanii |
Sinonime: 1-2: adversar, inamic, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pârâș, sculător
Antonime: aliat, amic, prieten