prieteni
/pri.e.teˈni/Etimologie
Din prieten.
Definiții
- (v.refl.; înv. și reg.) a se împrieteni.
- (înv.) a-i fi cuiva favorabil, binevoitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | prietenea | prieteneau |
Sinonime: 1: (se) împrieteni
Antonime: dușmăni
Din prieten.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | prietenea | prieteneau |
Sinonime: 1: (se) împrieteni
Antonime: dușmăni
Din prieten.
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică