dreptate

/drep'ta.te/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din dreptătáte (învechit „dreptate” < drept + sufixul -ătate).

principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine.
(pop.) judecată.

„Domnul fără dreptate ca gardul fără proptea.”Înțelepciune și prostie
„Mai bine e a câștiga puțin cu dreptate, decât mult cu strâmbătate.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Averea cu dreptate e a dracului pe jumătate, iar cea cu strâmbătate cu stăpân cu tot.”Bani și avere Minciună și înșelăciune
„Dreptatea umblă cu capul spart.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„Spune dreptate, că în cap te-or bate.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Dreptatea niciodată nu piere.”Înțelepciune și prostie
„Dreptatea ese ca untdelemnul d'asupra apei.”Înțelepciune și prostie
„Dreptatea e ca lemnul cel ușor, care îl apasă în apă, și tot cândva iese d'asupra.”Înțelepciune și prostie
„Ai dreptate, numai nu te cauți.”Înțelepciune și prostie
„Mai bine puțin cu dreptate decât mult cu strâmbătate.”Înțelepciune și prostie
„Dreptatea e scrisă la fiecare în vârful nasului.”Înțelepciune și prostie
„Dreptatea iese la lumină ca untul-de-lemn deasupra apei.”Înțelepciune și prostie
„Mai bine taci, căci, de grăiești dreptate, te vor bate”Vorbă și tăcere
„Domnul fără dreptate ca gardul fără”Înțelepciune și prostie
„Din ce câștigă unul pe dreptate, dracul”Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică