← înapoi la căutare

dragă

/'dra.gə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din drag.

Definiții

persoană care iubește pe alta, care se află în relații de dragoste cu aceasta; iubită.
navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează.
instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	dragă	dragi
genitiv-dativ	dragii	dragilor
vocativ	drago	dragilor
articulat	draga	dragile

draga

/dra'ga/

verb?

Etimologie

Din franceză draguer.

Definiții

(v.tranz.) a săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat.
(v.tranz.) a curăța de mine marine o cale navigabilă.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	draga	dragau

Proverbe & zicători

„Dragă dragă pân' ți-o bagă.”Dragoste și iubire — Face curte la început
„Pentru fragă, și frunză ți-e dragă.”Dragoste și iubire
„O dă de coadă, când ți-e lumea mai dragă.”Timp Noroc și soartă
„Zic din gură că ești dragă”Dragoste și iubire
„Urcă-te, dragă, în jos, că acum, în sus, te-ai coborât”Dragoste și iubire
„Când ți-e vița mai dragă”Timp
„Drag mi-este bărbatul beat”Femeie și bărbat
„De dragă, dragă să-mi fii”Dragoste și iubire
„Răvaș puică, răvaș dragă”Dragoste și iubire
„Când îți mai drag de Ungur să-i scoți”Prietenie și dușmănie
„Ce mi-e drag fuge de mine”Dragoste și iubire Noroc și soartă
„Dragă, dragă”Dragoste și iubire
„De drag ce-l vede”Dragoste și iubire
„De drag ce-mi e, l-aș băga de per în sân”Dragoste și iubire
„Mi-e drag ca tăciunele la nas”Dragoste și iubire Natură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică