dragoste
/'dra.gos.te/Etimologie
Din slavă dragostŭ („minune”). Înrudit cu drag.
Definiții
- sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană.
- (concr.) ființă iubită; (p.gener.) ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva.
- (p.ext.) legătură sexuală; relații amoroase.
- (bot.) (Sedum fabaria sau Hylotelephium telephium) plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dințate și cu flori roz-purpurii.
Exemple
- Îți ofer cartea cu toată dragostea.
- Îl înconjura cu multă dragoste.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dragoste | dragoste |
| genitiv-dativ | dragostei | dragostelor |
| vocativ | dragoste, dragosteo | dragostelor |
| articulat | dragostea | dragostele |
Sinonime: 1: iubire, amor, afecțiune, (pop.) drag, 2: iubit, iubire, 3: iubire, Sedum carpaticum: (bot.) (reg.) masa-raiului
Antonime: ură, urâciune