desfrâna

/des.frɨˈna/

verb?

Etimologie

Din des- + a (în)frâna.

(v.refl.) (rar) a se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare.

Caz	Singular	Plural
verb	desfrâna	desfrânau

„Gura desfrânată mai tare aleargă decât piatra din praștie.”Vorbă și tăcere
„Muierea desfrânată e ca calul fără frâu”Femeie și bărbat Animale
„Viața molatecă, răsfățată, dezmierdată și desfrânată, întreagă”Sănătate și boală
„Cu pilda mai bine înfrânezi pe cei deșfrânați”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică