descărca

Etimologie

Din latină discarricare.

Definiții

1. (v.tranz.) a goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura.
2. a suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia.
3. a scoate încărcătura dintr-o armă de foc.
4. a face să ia foc, a declanșa o armă; a trage, a slobozi un foc de armă.
5. a consuma energia înmagazinată de un acumulator electric.
6. (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică.
7. (v.refl.) (despre trăsnet sau furtună) a se dezlănțui.
8. (fig.) a da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva).
9. (v.refl.) a se ușura de o vină, de un păcat etc.
10. a declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului.

Exemple

• Descarc roaba.
• A descărcat pistolul.

Declinare

Sinonime: 1: deșerta, goli, (rar) vida, (pop.) zvânta, (înv. și reg.) scurge, (prin vestul Munt.) sicni, 3, 4: trage, (înv. și pop.) slobozi

Antonime: încărca