desagă

/de'sa.gə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din neogreacă δισακκι (disákki) (ον (on)), bulgară дисаги (disagi).

„Cine vrea să sară groapa, arunce-și mai întâi desagii peste ea.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„A cerut traista să golească desagii.”Bani și avere Minciună și înșelăciune
„Cine vrea să sară groapa, arunce-și mai întâi desagii”Bani și avere
„Nu e de fragă, ci e de desagă”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică