dascăl
/ˈdas.kəl/Etimologie
Din neogreacă δάσκαλος (dáskalos), din greacă διδάσκαλος (didáskalos, „profesor, instructor”) (Cihac, II, 654; Murnu 16; Tiktin; Gáldi 172; Candrea; Scriban). Confer albaneză dhaskalj, bulgară даскал (daskal) și sârbo-croată daskal.
Definiții
- (înv.) învățător (la țară); (p.ext.) profesor.
- rarom de știință; învățat, savant.
- (fig.) inițiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într-un anumit domeniu.
- cântăreț de biserică, diac, psalt, cantor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dascăl | dascăli |
| genitiv-dativ | dascălului | dascălilor |
| vocativ | dascălule | dascălilor |
| articulat | dascălul | dascălii |