curge

Etimologie

Din latină currere (după merge).

Definiții

1. (v.intranz.) (despre ape) a se mișca necontenit în direcția pantei.
2. (despre ploaie) a cădea din abundență, întruna.
3. a pluti.
4. (despre sânge) a circula.
5. (despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) a se scurge, a picura.
6. a supura.
7. (despre unele materii trecute în stare lichidă) a se prelinge.
8. a lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.
9. a se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.
10. a atârna, a spânzura.
11. (despre grupuri de ființe sau de vehicule) a se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi.
12. (fig.) (despre vorbe, discursuri, stil etc.) a se înșira cu ușurință.
13. (despre timp, viață, zile etc.) a trece, a se desfășura.
14. (despre termene, dobânzi) a se socoti, a începe de la...
15. (înv.; despre apariția unui fenomen) a rezulta, a proveni, a decurge.

Exemple

• Apa curge lin la vale.
• Apa curge, pietrele rămân.
• Curgeau pe râu scânduri rupte.
• Îi curge lacrimi din ochi.
• A curs lumânarea.
• Curge butoiul.
• Părul curge pe spate.
• Părul lung curgea în vițe până pe spate.

Declinare

Sinonime: 1: (astăzi rar) se scurge, (pop.) merge, (înv. și reg.) cure, râura, (înv.) purcede, trece, 4: circula, 5: -i pica, -i picura, i se prelinge, i se scurge, (pop.) -i merge, 6: supura, 10: atârna, 2: trece, 4: rezulta, proveni

Etimologie

Confer curge.

Definiții

1. formă alternativă pentru curge.

Declinare

Etimologie

Din franceză course.

Definiții

1. distanță parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar și conform unui orar stabilit.
2. (concr.) vehicul care parcurge o astfel de distanță.
3. distanță parcursă de o piesă între punctele extreme într-o mișcare rectilinie alternativă.
4. (fam.) drum, alergătură.
5. (sport) întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei anumite distanțe, pe un traseu dinainte stabilit, alergând pe jos, călare, cu bicicleta, cu automobilul etc.
6. întrecere în cadrul căreia sunt programate mai multe alergări de cai.
7. dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins; capcană.
8. (fig.) mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău; uneltire, manevră.
9. (înv.) un fel de pastilă aromatică, importată din Orient, întrebuințată pentru a parfuma încăperile.

Declinare

Etimologie

Din cursă.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru cursă.