cununa

/ku.nu'na/

verb?

Etimologie

Din latină corōnāre.

(v.refl. recipr.) a se căsători (religios).
(v.tranz.) a declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios.
a asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naș.
(despre părinți) a-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica.

Caz	Singular	Plural
verb	cununa	cununau

Sinonime: 1: se căsători, (pop.) se nunti

/ku'nu.nə/

substantiv?gen feminin

Din latină corona.

împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap).
coroană care se acorda în antichitate învingătorilor (în război și la concursurile sportive sau literare).
(fig.) glorie, faimă, renume.
coroană care se așază pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios.
funie, împletitură de ceapă, de usturoi etc.
grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn și pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului și ale acoperișului.

„Nevasta cu mintea bună e bărbatului cunună.”Femeie și bărbat Familie
„Fapta bună este pentru om cunună.”Înțelepciune și prostie
„Le cânta de zor până nu se cunună”Timp
„Le cântă de zori până a nu se cununa”Familie
„Până nu m-oi vedea cununată”Familie
„Tare mi-s cununat cu el”Familie
„Nu-s cununat cu nimeni!”Familie
„Acum bărbatul se cunună, nu cu muierea sa, ci cu zestrea ei”Bani și avere Familie Femeie și bărbat
„Adună-le și le cununăm!”
„Acum bărbatul se cunună, nu cu muierea sa, ci cu zestrea”Femeie și bărbat Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică