cumpăt

/ˈkum.pət/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină compitus (= computus „socoteală”).

/ˈkum.pə.tul

substantiv?

Din cumpăt.

„Cumpătul ține sănătatea omului, și hărnicia ține averea.”Sănătate și boală Bani și avere Muncă și lene
„Doctorul cel mai bun este cumpătul.”Sănătate și boală
„Cumpătul nu strică umbletul.”Înțelepciune și prostie
„Își pierde cumpătul ca țiganul umbletul.”Înțelepciune și prostie
„Cumpătul ține sănătatea omului, și hăr”Sănătate și boală
„Doctorul cel mai bun este cumpătul”Sănătate și boală
„A-și pierde cumpătul și umbletul”Înțelepciune și prostie
„Cumpătul”Înțelepciune și prostie
„Își pierde cumpătul”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică