cumpătul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „cumpătul”

cumpătulsubstantiv

  1. echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine; cumpătare.
  2. rarîncercare grea la care este supus cineva.

cumpătulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru cumpăt.