← înapoi la căutare

cuibar

/kujˈbar
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din cuib + sufixul -ar.

Definiții

  1. loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte își depun ouăle.
  2. instalație specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle.
  3. ou care se lasă în cuibar pentru ca păsările ouătoare să-și găsească locul.
  4. cuib.
  5. (fig.) culcuș.
  6. (fig.) sălaș, locuință; cuib.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcuibarcuibare
genitiv-dativcuibaruluicuibarelor
vocativcuibarulecuibarelor
articulatcuibarulcuibarele

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică