cuibar
/kujˈbarEtimologie
Din cuib + sufixul -ar.
Definiții
- loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte își depun ouăle.
- instalație specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle.
- ou care se lasă în cuibar pentru ca păsările ouătoare să-și găsească locul.
- cuib.
- (fig.) culcuș.
- (fig.) sălaș, locuință; cuib.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuibar | cuibare |
| genitiv-dativ | cuibarului | cuibarelor |
| vocativ | cuibarule | cuibarelor |
| articulat | cuibarul | cuibarele |