cot

Etimologie

Din latină cubitus.

Definiții

1. (anat.; la om) partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul.
2. parte a mânecii care acoperă cotul.
3. (la cal) parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi.
4. loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură.
5. meandră (a unei ape curgătoare).
6. tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite.
7. (reg.) colț, unghi, ungher.
8. veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot până la încheietura palmei; (p.ext.) măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări.
9. bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură.
10. (reg.) vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii.

Declinare

Etimologie

Din cot.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru cot.